INADMISIBIL. IMORAL. ILEGAL. Poveste utila tuturor proprietarilor de caini.

5Athena... cuvintele sunt putine pentru a exprima cine a fost sau ce importanta a avut in viata noastra.

Parintii ei, ca si ea de altfel, au fost niste entitati aparte: tatal, Boris de Hoalai  (Romanian Champion, Club Winner), mama, Aquarelle Folton Folt (Best of Breed, Campioana la Clasa de 2 ori, ); s-a nascut cu premisa genetica de a fi un catel extraordinar, asa a si fost, doar ca un simplu amanunt din ce urma a se defini ca si suflet.

13In urma cu 3 ani, pe o vreme asemanatoare cu cea din ziua in care scriu aceste randuri, sotul meu, Ionut, mergea intr-un orasel mic si cochet de langa Cluj-Napoca, pentru a o intalni. In orele urmatoare a venit cu sufletul la gura la locul meu de munca, la spital, pentru a-mi arata filmulete si poze cu ea.

Era un catelus de culoarea cerului in noptile de vara, elegant, cu “manusi”albe, cu o inimioara pe burtica, motiv pentru care i se spunea “A heart”. Avea ochi migdalati, blanzi, ganditori, un catelandru plin de viata, care urma sa ne intre in suflet, in inima, in familie. Din momentul in care am vazut-o, am simtit ca trebuie sa o cheme Athena, a venit simplu, natural, pe loc. Era blanda, calda, un suflet bun, pur, care denota intelepciune. Am iubit-o din prima. De la inceput. Si noi doi eram la inceput. Ne casatorisem in urma cu doua luni. Dar nu povestea noastra e importanta. Ci a ei.

Am trait clipe minunate impreuna. Am fost fericiti. Crestea vazand cu ochii. Era un catel iubitor, ascultator, puternic, un catel pe care oricine il viseaza si il doreste. Dar nu doar un catel. Era prietena, sora, un suflet de care rar ai parte intr-o viata de om. Am fost la concursuri cu ea, si nu pentru a ne fali, ci pentru ca merita. Merita sa fie vazuta. A  fost Campioana la Clasa national si international, Campioana la Clasa Juniori national si international. Avea 1 an. Era demna, dar nu aroganta. Athena nu cunostea semnificatia acestui cuvant. Ura ploaia, baltile, noroiul, zapada, frigul. Iubea oamenii. Pe toti prietenii nostri, si ei la randul lor pe ea, pe doamna de la magazinul de vis-a-vis, pe parintii nostri, pe animalutele cu care intra in contact.

Athena si bebeNoi mai aveam o catelusa, Clara. O salvasem. Fusese abandonata de familia ei. Era cea mai buna prietena a Athenei. In fiecare zi dimineata, la prima ora, ele dadeau tonul in curte. Alergau impreuna, se jucau impreuna, mancau impreuna, dormeau impreuna, imparteau totul. Din pacate, pe Clara am pierdut-o. Era foarte bolnava. Am suferit mult, dar cel mai mult a suferit Athena. Au fost zile bune, saptamani, in care nu vroia sa se ridice de pe canapea. Intr-un final, am trecut cu totii peste. In viata inveti sa reiei cursul normal al lucrurilor.

A urmat si o mare bucurie: baietelul nostru a venit pe lume. Athena a fost de la bun inceput protectiva si dragastoasa. Se intelegeau de minune. Copilasul a crescut cu ea si a invatat prin intermediul ei ce inseamna dragostea fata de un catel, un suflet sincer, bun, pur. Ba mai mult, inainte de a rosti primele cuvinte, chiar “mama” sau “tata”, el a spus “Athe” si a strigat-o in fiecare zi astfel. Ii era draga, o iubea mult, si ea pe el.

Nimeni, Niciunul dintre noi nu si-a putut imagina ce va urma. Athena a fost un catel sanatos, puternic, pana intr-o zi…

1 iunie 2017 (joi): Fusese o zi frumoasa, insorita, si ne-am bucurat de ea cu totii. Seara, eram in curte noi trei (eu, Ionut, Athena), copilul nostru dormea linistit, fara sa banuiasca ce urma sa se intample. Povesteam, in timp ce o mangaiam pe Athenuta (asa o alintam), o seara obisnuita in familia noastra. Am observat deodata ca saliveaza mai abundent ca altadata. Devenise foarte agitata. Brusc, a incercat sa verse langa mine. Aveam mana pe capul ei. Dar nu a reusit.

AthenaM-am uitat la Ionut, el la mine, si mi-a zis: Athena nu e bine! I-am raspuns: Poate e o intoleranta alimentara. Atata tot. Hai sa mai asteptam 1 minut, 2, sa o urmarim. El a palpat-o pe abdomen, era tare ca piatra.

Mi-a spus: Athena nu e bine. Sa nu fie torsiune! La auzul acestui cuvant, m-am cutremurat. Nu am vrut nicicum sa accept. Mi-am zis “Nu e posibil! Nu Athena! Athena mea nu! Ei nu I se poate intampla!”.

Asa ca am rugat-o sa se aseze. Stiam ca nu o va putea face daca e vorba de torsiune. Nu a putut sta jos. I-am palpat abdomenul. Intr-adevar era tare. Foarte tare. Am imbratisat-o si am observat ca are tahicardie.

Am strigat: Ionut, Athena nu e bine! Nu e bine deloc! In acel moment a luat-o si a fugit cu ea in masina. Era aproximativ 23:30.

Chiar inainte sa plece, s-a oprit in usa, si m-a intrebat: Ce facem? Unde mergem? Pe cine sa sun?

I-am raspuns: USAMV! E serviciude urgenta, la stat. Sunt singurii de care stiu. Suna-l si pe doctorul nostru. Te rog din suflet, anunta-ma cum afli ceva. (Doctorul nostru din pacate nu ne-a putut ajuta. Avea toata echipa plecata din oras)

Cand au iesit pe poarta, mi-am zis “Se va intoarce. Ionut se va intoarce razand cu ea, si imi va spune ca nu a fost nimic. Sunt sigura de asta!”.

 

Athena, in schimb, nu s-a mai intors. Niciodata. Avea sa fie ultima noastra imbratisare.

Avand un copil, eu am ramas cu el acasa. Am discutat cu Ionut prin mesaje, la telefon.

Ce va urma, e crunt!

Ora 00:00: Il sunam pe sotul meu sa aflu ceva, orice, referitor la starea Athenei.

O luase in primire un cadru medical care sunase cativa doctori chirurgi in momentul in care aflase de diagnosticul nostru prezumptiv de “Torsiune Gastrica”.

Multi nu au raspuns la telefon, iar acei cativa care au raspuns au refuzat sa vina. Nu avea doctor care sa citeasca o ecografie, nu I s-a facut prin urmare ecografie, nici macar o radiografie. Altceva nu stia, nu venea nimeni.

Facultatea de Medicina Veterinara Cluj-NapocaO lasase pe o masa rece, singura, intr-o sala. El statea pe un hol singur, fara nici-o informatie. Eu nu imi mai gaseam locul, linistea, e dificil de descris prin ce am trecut in acea noapte. Simteam cumva ca nu e bine. Nu e bine deloc.

Am incercat in zadar sa ma incurajez, spunandu-mi “O sa fie bine. Fii optimista! O opereaza si o trimit inapoi acasa.” Mi-am spus: “Ok. Zilele viitoare suntem acasa si ne vom ocupa de ea” (Erau zilele libere). Am fi ingrijit-o post-operator. Urma sa fie bine. Doar sa vina cineva!

Ora 00:30: L-am sunat din nou pe Ionut. Mi-a zis ca a venit un medic de 15 minute, a intrat in sala, dar nu stia nimic. Nimeni nu ii spune nimic. Mi-am spus in sinea mea “Gata! Se va rezolva. O opereaza. Athena mea va fi bine.”

Ora 01:11: Il sun din nou pe Ionut. Nu stia nimic. Din nou, nu avea informatii.

Ora 01:41: Ionut ma anunta ca I s-a facut sondaj gastric si s-a eliminat continut alimentar. I s-a mentionat ca Athena e in afara oricarui pericol, dar o vor tine sub observatie pana dimineata.

Ora 02: 30: Ionut ajunge acasa. SINGUR. Era nelinistit. Nu mi-a spus mai multe decat i s-a mentionat la spital.

Dar eu simteam si undeva stiam ca nu e bine. De ce a ramas Athena acolo? Si de ce nu s-a intervenit chirurgical?

Torsiunea gastrica reprezinta urgenta chirurgicala. Trebuie rezolvata in primele doua ore. Daca se trece de acest interval este tarziu. Mult prea tarziu. Dar poate nu era torsiune. Sa ne fi inselat noi? Eu sunt medic de profesie: Medicina Umana. Nu stiu totul in materie de medicina. Cu atat mai putin veterinara. Medicii invata o viata intreaga. E normal sa nu fiu sigura. Dar pe Athena o cunosc. Si afectiunea aceasta e des intalnita din pacate la aceasta rasa, “Great Dane”.

Am incercat cumva sa ne odihnim jumatate de ora dupa lungi discutii. Ne gandeam ca trebuie sa fim puternici pentru ea a doua zi.

Ora 05:30: Ionut este sunat de catre doctorul chirurg care a ajuns dupa ce fusese sunat in noaptea respectiva in jurul orei 00:00. I se cere acordul, semnatura privind interventia chirurgicala. Athena spun ei prezenta meteorism abdominal. Ionut ajunge  la clinica si semneaza.

Nu aveau tub de Oxigen, le lipseau multe pentru aceasta interventie, motiv pentru care se amana. O vede pe Athena, era anesteziata, respira, traia.

Nu stia ca va fi ultima data cand o vede in viata.Ionut e trimis acasa si i se precizeaza ca ii va fi anuntat finalul operatiei.

Ora 07:00: Se intervine chirurgical. Dupa 10 minute, Athena isi da ultima suflare.

Ora 08:30: Ionut e anuntat telefonic ca Athena a decedat. Fuge la clinica, discuta cu medicul, si semneaza hartia pentru necropsie, dorind sa afle cauza decesului. Plateste ulimele taxe (cazare, interventii medicale).

Refuz sa relatez prin ce am trecut in ultimele ore sau in momentul in care am aflat ca Athena nu mai este si nu va mai fi niciodata alaturi de noi. E cumplit. Urmatoarea sapatamana a trecut greu, foarte greu.

Il intrebam pe Ionut zilnic daca a sunat la USAMV pentru a o incinera. Dupa multe discutii, am luat aceasta hotarare. Aveam un bol dragut chinezesc cu mesaje frumoase inscriptionate si ne hotarasem sa ii pastram cenusa in el. Gasisem un colt in casa pentru ea, un colt pe care sa il vedem mereu, si astfel, intr-un fel sau altul, sa fie inca alaturi de noi. O ultima alinare a noastra.

 

Dar nu avea sa fie atat de simplu.

Lui Ionut I s-a mentionat ca spre finalul saptamanii se va efectua necropsia, dat fiind zilele libere. Nu mai devreme. Am dorit aceasta ultima interventie deoarece trebuia sa cunoastem toate aspectele acelei patologii, interventii si timpului pierdut. Din pacate, in acele momente devastatoare, Ionut nu a citit in totalitate ce scria pe fisa de cerere a necropsiei, a ascultat sfatul domnului doctor chirurg care a operat-o pe Athena, nu i s-a precizat nimic si a avut incredere ca doar asta semneaza.

Tarziu, am aflat printr-un e-mail trimis de domnul doctor morfo-patolog , ca pe fisa e mentionat ca esti obligat sa renunti la cenusa, nu poti incinera pentru tine personal si nici nu beneficiezi de ultimele ramasite din animalul tau iubit.

Prea tarziu, mult prea tarziu am aflat aceste lucruri. Cand Athena fusese deja incinerata cu alte animale.

E greu in anumite momente sa fii tu, persoana cu care te identifici zilnic, sa te poti concentra, sa fii apt si sa iti iei toate masurile de precautie, astfel citind tot ce e scris pe o fisa inainte sa o semnezi, cu atat mai mult cu cat persoana care iti inmaneaza acest act este in fata ta si nu iti expune situatia. Te bazezi pe incredere fiind vulnerabil. Ne-am facut planuri in zadar. Marti, miercuri, joi, Ionut a sunat sa intrebe daca necropsia a fost efectuata. Nu a primit nici-un raspuns. Vineri I s-a spus ca pe sambata vom primi rezultatul prin e-mail. Asa a si fost.

Rezultatul a venit. Unul din diagnostice era clar: TORSIUNE GASTRICA.

Luni, la ora 13:30 am fost personal la USAMV pentru a lua scrisoarea medicala care atesta interventia din acea dimineata si pentru a discuta despre incinerarea Athenei, cu gandul ca voi putea discuta cu cineva si ca o voi aduce acasa.

Mi s-a raspuns razand ca: este ilegal sa cer asa ceva, cum ca toate “resturile animale” se incinereaza impreuna din cauza riscului de a contacta “boala vacii nebune”. Fara alte discutii, fara explicatii, fara nimic.  A fost ultima picatura care a umplut paharul. Dupa, tarziu, am aflat despre respetiva cerere de necropsie si conditiile impuse.

 

Athena si CatrinelIn acea zi m-am hotarat sa scriu.

In acea zi m-am hotarat sa fac publica povestea Athenei. Pentru ca moartea ei sa nu fi fost in zadar. Si voi lupta pana la capat. Voi face tot ce-i sta in putinta unui om care a iubit si a pierdut mult.

Athena putea fi salvata. Am adus-o intr-un serviciu de urgenta in primele 15 minute de la debutul simptomatologiei, intr-un serviciu de stat, intr-un oras universitar de renume, Cluj-Napoca.

Athenei nu i s-a dat nici-o sansa acolo. Nu i s-au facut investigatii, nu a fost tratata conform situatiei. Doctorii care au fost apelati in acea noapte din garda au refuzat sa vina.

Athena a asteptat pe o masa rece, singura, timp de 8 ore sa fie salvata.

 

Este inadmisibil. Este imoral... Este ilegal.

A fi doctor inseamna mult mai mult decat cunostintele acumulate in timpul facultatii, rezidentiatului, in timpul vietii. A fi doctor inseamna devotament, empatie, dorinta perpetua de a ajuta, de a salva. Mi-a fost foarte greu sa astern aceste ganduri, sentimente... sunt putine cuvinte, mult prea putine pe langa ce ar fi meritat povestea Athenei dar sper ca sunt suficiente pentru a transmite ceva.

Nu caut sa ma razbun, nu caut un vinovat anume, desi vinovati exista. Caut o reglementare, o schimbare. Eu reprezint vocea pe care Athena din pacate nu a avut-o si nu a avut nici-o sansa la ea. Este prea tarziu pentru noi, dar sper din suflet ca nu este prea tarziu pentru altii.

 

Ionut, Athena si Catrinel

Ionut, Athena si Catrinel